luni, 20 mai 2013

0

Michelin Maraton Zalău 2013

Posted in ,
O zi de 19 mai, cu o vreme numai bună pentru pedalat şi cu un traseu destul de solicitant în faţă, m-am aşezat la linia de start la Michelin Maraton Zalău. Urma să fie a doua experienţă şi eram dornic să descopăr mai multe din această nouă pasiune care se năştea în mine. Aveam de parcurs 80 de kilometri cu o diferenţă de nivel de aproximativ 2300 de metri şi mă simţeam capabil să termin cursa într-un timp decent.



Dimineaţa am ajuns devreme în Zalău cu autocarul, iar după ce am coborât am fost surprins să văd că aveam roata spartă. După ce am schimbat camera, am plecat spre linia de start în faţa Prefecturii Zalău de unde mi-am ridicat numărul de concurs şi aşteptam să treacă timpul până la ora startului, ora 11:00. Nemaiavând cameră de schimb băieţii de la Aliencycling, nişte băieţi de nota 10, s-au oferit să-mi aducă una de la magazinul lor aşa că problema penei am elucidat-o. După ce am făcut încălzirea pe străzile din jurul liniei de start, am mai reglat puţin schimbătorul faţă, dar nu destul de bine şi mi-a dat bătăi de cap în concurs iar asta s-a datorat unui mecanic dintr-un service a cărui prag n-o să-l mai calc. Apoi m-am aşezat pe o bancă socializând cu un rider din Sighişoara şi încercam să prin secretele celor ce se încălzeau în micul parc din faţa Prefecturii, printre care era şi Kelemen Arpad pedalând pe un rulou.

La ora 11:00 aproximativ 250 de rideri părăseam centrul Zalăului escortaţi de maşina poliţiei şi ne îndreptam către pădurea din sudul oraşului. Pentru că eram la Elite, organizatorii ne-au aşezat în faţă la start, iar până la intrarea pe drum forestier am mers în faţă luându-i roata lui Elisei Miron. Vlad Săbău ieşea în evidenţă cu Canonndalle-ul lui roz dar şi cu setea cu care conducea plutonul. După 4 kilometri de asfalt am intrat în pădure şi după ce am băut puţină apă am încercat să pun bidonul înapoi în suport, neatent, am lovint pompa, care a căzut iar cu adrenalina la maxim nu m-am mai oprit s-o iau. Am rulat până la finish cu frica unei eventuale pene ştiind că nu am pompă, dar de data asta de ce mi-a fost mai frică am scăpat.

În scurt timp de rulaj pe drumul forestier, o căţărare a împrăştiat riderii din pluton formându-se grupuleţe mici. După o coborâre foarte periculoasă mă simţeam foarte bine fizic şi am mers singur o porţiune lungă de drum trecând prin râul dinainte de localitatea Treznea pe care l-am străbătut mai mult de-a lungul decât de-a latul. Apoi au urmat 8 kilometri de asfalt, porţiune pe care am mers alături de un rider englez pe care l-am văzut la sfârşit destul de grav şifonat din cauza unei căzături. Terminând porţiunea de asfalt a început greul, urcarea pe Meses. O căţărare care începea agresiv iar apoi se mergea pe coamă cu coborâri scurte şi căţărări abrupte, schimbătorul nereglat bine, nu cobora pe foaia mică, mă obliga să descalec şi să împing bicicleta. Căţărările erau agresive dar ce era mai agresiv era gândul că aceste căţărări trebuie să le repet, traseul pentru Elite era o repetare a escaladării Mesesului. Am reuşit cu bine să ajung la finalul căţărărilor, dar era doar kilometru 42 al cursei când am ajuns la punctul de control, unde, unul dintre organizatori parcă avea un as în mână şi condamna categoria Elite la încă o tură, nu să stăm, să pedalăm.

De la punctul de control am plecat alături de Nyaradi Laszlo, un rider din Târgu Mureş alături de care am mers din nou pe coborârea abruptă şi pe prima porţiune din traversările de rău. Înainte de a ajunge la asfalt, porţiune în care încă rulam prin apele reci ale răului care de revigora puţin, eram atent la riderul din faţă şi am căzut pierzând astfel contactul vizual cu el. Am tras tare şi la punctul de alimentare l-am întâlnit, oferindu-mi ulei să-mi ung lanţul care a fost spălat de apele râului. La acelaşi punct de alimentare l-am întâlnit şi pe riderul alături de care am pedalat la Maratonul Făgetului, Kiss Geza. Am făcut o echipă de trei şi am pornit spre muntele care se contura în faţa noastră, povestind şi încurajându-ne reciproc. Datorită lor am trecut de câteva crampe musculare şi am reuşit să continui alături de ei până la finalul ultimei căţărai. Amândoi aveau full suspension şi ştiam că pe coborâre bicicletele lor sunt superioare, mai ales că era o porţiune lungă de coborâre, aproximativ 8 kilometri, dar ştiam că pentru ai depăşii până la start trebuia să-mi asum câteva riscuri.
Am coborât destul de bine şi am trecut linia de start după riderul din Târgu Mureş, iar după mine a urmat de Geza. A fost o cursă de-a dreptul solicitantă dar încântătoare. Mi-am propus un obiectiv destul de îndrăzneţ pentru acest maraton, podiumul, iar dezamăgirea a fost mai mare atunci când am văzut că am fost destul de aproape, terminând pe locul 4 cu un timp de 5:06:26.
După terminarea concursului eu încă mă mişcam contra cronometru, trebuia să ajung la Cluj-Napoca iar de acolo la Sibiu, pentru că a doua zi urma să am festivitatea de absolvire a facultăţii. Am spălat bicicletă la linia de start, am mâncat şi apoi am participat la festivitatea de premiere. Geza s-a oferit să mă ducă cu maşina până la Cluj-Napoca astfel întregul drum am discutat despre ciclism.
A fost o competiţie reuşita, privind din perspectiva mea ca prestanţă dar şi a organizatorilor care şi-au dat interesul ca totul să iasă excelent, şi a aşa a fost.



0 comentarii: